Ca la mamaia acasa

Zilele trecute pranzul m-a prins pe undeva prin centru, prin spatele Ateneului. Zona plina de restaurante, nici o problema, dar parca n-aveam chef sa ma asez singur la o masa si sa butonez Blackberry-ul asta care nici macar nu prea se descurca bine pe net.

http://www.facebook.com/SlowKitchen

Asa ca nehotararea m-a dus catre French Bakery-ul de pe Benjamin Franklin, “macar sa fie mai lejer” mi-am zis. Dar n-am mai apucat sa intru la brutaria frantuzeasca cu nume englezesc pentru ca m-am oprit la vecinii lor de la The Kitchen.

The Kitchen este un fel de magazin cu mancare gatita. E vorba de un spatiu de aproximativ 30 de metri patrati, asezati mai mult pe lung, ocupat in mare parte de o vitrina calda in care sunt etalate vreo trei feluri principale, vreo trei garnituri sau feluri vegetariene, depinde cum vrei sa intelegi, si vreo doua deserturi. Cei de la The Kitchen nu se pot lauda cu o mare varietate, dar poate ca este mai bine asa, ca sa nu patim ca magarul lui Buridan. In schimb, oamenii se lauda ca mancarea lor este Slow Food, adica nici macar ca la mama acasa, care, zic ei, ar fi pus Vegeta in ciorba, ci asa ca la mamaia, care, saraca, nu aflase inca de “scurtaturile” culinare. Tot e la moda acum: daca nu stiati, Slow Food este noul Fast Food!

Din cate inteleg de la vorbareata si preocupata domnisoara care serveste, umple casolete, taie bonurile fiscale, spala vase, da restul, sterge mesele, vorbeste cu clientii, uneori chiar si in engleza (poate o fi chiar proprietara?) meniul este in fiecare zi altul, dupa toanele bucatarului Coco. Acest artist al polonicului, inspirat de plimbarea zilnica prin piata, “tranteste” niste creatii originale asa cum ii dicteaza chef-ul din el si oferta taranilor bruneti de la Matache.

http://www.facebook.com/SlowKitchen

Eu am nimerit in ziua in care se servea Supa crema de mazare, Salata asortata de legume, Salata de vinete cu legume, Papricas de vitel, Piept de pui in sos provencal, Piure de cartofi cu unt si lapte, Aripioare picante, Mancarica de mazare, Prajitura cu mere, morcov si mar, Tort de brownie cu mascarpone, smantana si fructe de padure. Preturile sunt la suta de grame, in jur de 5-6 lei penru salate si garnituri si 6-7 lei pentru felurile principale, asa ca pentru a manca decent cheltui in jur de vreo 30 de lei.

In ceea ce priveste gustul mancarii nu pot sa spun ca am avut o experienta de neuitat, dar m-am bucurat ca am putut sa mananc ceva diferit de obisnuitele meniuri de pranz concepute ca sa iasa la pret, nu ca sa fie comestibile. Chiar pare o mancare facuta cu grija, care seamana, intr-adevar, mai degraba cu mancarea gatita acasa, decat cu cea de restaurant.

Nu stiu daca numele The Kitchen este tocmai potrivit daca tinem cont de faptul ca mancarea nu se pregateste la fata locului, ci intr-o bucatarie aflata in cu totul alta parte. Ma rog, la chiriile care sunt in zona, asta chiar nu e o idee rea (pentru patroni!).

Daca te grabesti poti sa iti iei comanda la pachet, dar daca nu vrei sa mananci iarasi pe tastatura, te poti aseza la una dintre cele trei mese inalte din magazin. Si uite asa, in timp ce intingi cu painea din maia proaspata in farfurie, ai ocazia sa te mai uiti de jur imprejur si sa vezi ca de aici poti sa mai cumperi diverse preparate bio – eco – traditionale – tipice – fara conservanti – fara E-uri – fara aditivi – fara potentiatori etc, de la gemuri si dulceturi, la vinuri sau paine.

Una peste alta, la final am avut de platit pentru un fel de mancare gatita (fara garnitura, ca nu era cazul), painea aferenta, un dulce si o apa plata vreo 40 de lei, cu tot cu un mic bacsis.

Nota de plata: Nu stiu cum se face ca mesele astea ca pe la rudele materne pe-acasa sunt destul de “piperate”, dar macar am reusit sa ies din rutina.

Mai multe detalii la: http://www.facebook.com/SlowKitchen